Curs festiv CNVA si mandria de a fi alecsandrist

     

     Astazi incepand cu ora 10:00 finalistii Colegiului National "Vasile Alecsandri" Bacau s-au adunat in curtea liceului de unde au plecat spre Ateneu in ultimul lor mars in calitate de elevi ai acestui colegiu. Si anul acesta sala s-a dovedit a fi mult prea mica pentru emotiile mult prea mari ale alecsandristilor. Cu toate ca cei mai puternici au incercat sa isi mascheze lacrimile din coltul ochilor cu cate un zambet in final multi dintre cei prezenti s-au dovedit a fi coplesiti de semnificatia evenimentului. Actiunea a inceput prin intonarea imnului Gaudeamus, a melodiei Ani de liceu si a imnului colegiului. Au tinut pe rand discursuri directorul liceului Prof. Vasile Cautis, Primarul Romeo Stavarache, Inspectorul Scolar General Florin Lazar, Prefectul Constantin Scripat si altii.
Chiar si acestia nu au putut sa isi ascunda emotiile unii retraind amintiri legate de acest liceu, altii,  cum este Florin Lazar, sub forma de gluma plangandu-se ca "tentaculele acestui colegiu au ajuns pana la el in dormitor" deoarece sotia acestuia, Lazar Ingrid este profesoara in liceu si diriginta unei clase de a12-a. Prefectul Scripat si-a amintit ca nu a putut sa dea admiterea in CNVA deoarece atunci colegiul era atunci Liceul de Fete Nr 1 iar el "pe atunci era baiat". Ce intelege fiecare din asta e treaba lui. 

     Lasand gluma deoparte vreau sa va spun cate ceva din ceea ce am observat eu astazi. Cred ca de departe ceea ce ma uimit (in mod placut) cel mai mult a fost atunci cand directorul Vasile Cautis a fost invitat sa tina primul discurs toata sala s-a ridicat in picioare, l-a aplaudat iar elevii au inceput sa strige "Cautis, Cautis, Cautis ...." Sincer nu am mai vazut asta nicaieri iar acest fapt arata atasamentul reciproc pe care profesorii din Alecsandri il au fata de elevi dar si invers. Cu toate ca este cam cel mai vechi director din Bacau Profesorul Vasile Cautis a stiut sa fie mereu racordat la nevoile alecsandristilor incercand sa le ofere cele mai bune solitii la problemele lor. Cu toate ca nu de putine ori au fost datile cand portile liceului au fost incuiate sau fumoarul inchis elevii au stiut mereu sa inteleaga masurile luate de catre directorul lor. Iar asta s-a vazut astazi. Cu totii au tras linie si au contabilizat succesele si esecurile, implinirile si dezamagirile si si-au dat seama ca un capitol din viata lor se termina peste doar cateva zile. 

     Chiar daca prin statura meseriei lor profesorii trec o data la patru ani prin organizarea cursului festiv si mai toti sunt nevoiti an de an sa participe la eveniment intrand in rutina anuala, cadrele didactice (mai ales dirigintii) s-au aratat a fi foarte emotivie atunci cand au strigat pentru ultima data catalogul si au auzit ultimul "prezent" sau cand elevii cantau diferite imnuri de ramas bun compuse chiar de ei. De departe cel mai emotionat mi s-a parut Gabriel Puiu care a afirmat ca nu se desparte de o clasa ci de o familie dar si Afrodita Timofti care pentru 10 minute a trebuit sa renunte la folosirea consacratului ei salut "iedutii, puiutii sau ingerasii mei". (V-am mai zis ca era printre profele mele preferate din Alecsandri nu?)

     Inevitabil astazi mi-am imaginat ca peste doar doi anisori eu si colegii mei (indiferent de unde ar fi acestia) vom trece prin aceleasi emotii. Chiar daca sunt abia in clasa a10a am simtit, nu la aceeasi intensitate desigur, mandria de a fi alecsandrist si emotiile pe care, cel putin mie, mi le provoaca acest liceu de fiecare data cand ii trec pragul. Stiu! O dau prea sentimental. Eh' o fi din cauza ca trec doar o data pe saptamana prin liceu. Poate de la anu il voi vizita mai des ... 6 ore pe zi.