Ora de istorie la Miron Costin

     

      Ieri 02 Iunie 2011 Scoala "Miron Costin" Bacau si-a deschis larg portile pentru a-i primi pe oaspetii de seama, actuali si fosti profesori, dar si elevi, invitati sa participe la cea de-a 40-a aniversare de la infiintarea scolii. Deoarece stau la doua blocuri distanta nu am vrut si nu am putut sa nu particip la eveniment. In doar doi ani de cand eu si colegii mei am terminat scoala s-au schimbat multe. Doar holurile, curtea scolii  si clasa in care VIII-B-ul a invatat au ramas aceleasi. Indiferent cine ai fi si unde ai terminat scoala generala este imposibil sa nu ai din acest loc cele mai frumoase amintiri. Scoala locul in care pentru prima data auzi clopotelul si te asezi temator in banca dar si locul unde faci trecerea de la creioanele colorate si plastilina la stiloul care cantareste parca o tona. 

     Apoi, in gimnaziu, vezi cum usor usor calificativele tale de FB se transforma in note, uneori in note de 9 si 10, alteori in note de 4 sau 5. Eu si acum imi amintesc primul meu 4. Era la matematica in clasa a5-a cu Tanase, directorul scolii. Un venerabil in ultimul resort care, atunci cand dadea pe la ora, se chinuia sa te vada prin lentila ochelarilor putin crapata, care facea minute in sir dintr-o parte in alta a holului si care, dupa ce te felicita pentru prestatia de la tabla iti punea un indulgent 7. Din clasa a6-a insa cand ne-a luat in primire d-l Cerbu lucrurile s-au schimbat, cel putin pentru o vreme. La inceput sever, pe parcursul anului trai usor n-a avut in VI B-ul de atunci deoarece, o mana de soareci, printre care si eu si Ditza noastra ii faceam ore in sir peri albi saracului profesor. Si asa am tinut-o pana in clasa a8-a. Nu am uitat-o nici pe dna Popovici, profesoara de biologie din clasa a5a care, mica si a dracu' cum era, iti preda din angiosperme si gimnosperme pana ti se facea rau iar daca ii stergeai tabla cu prea multa apa iti spunea sa te speli cu ea pe cap ca ea n-are timp nici sa moara intr-o ora dapai sa mai astepte pana se usuca tabla. In clasa a7-a cand invatam si noi cea mai frumoasa parte a materiei ne-am procopsit cu David, pe atunci considerata cea mai severa profesoara din scoala. Cand auzeai de ravagiile pe care le facea in clasele mai mari ti facea pielea de gaina. Nu vom uita niciodata frumoasele note de 5 si 6 pe care le primeam atunci cand nu stiam lectiile interminabile de anatomie care ni le preda. Coincidenta sau nu, in acel an scolar dupa ce scrisesem 3 sau 4 caiete, spre dezamagirea noastra, partea cea mai frumoasa din materie ne-a predat-o in fuga calului in ultimele saptamani de scoala. Cu toate acestea, chiar daca personal nu am afinitati catre acest obiect, am reusit sa retin cateva aspecte de bun-simt pe care ar trebui sa le stie oricine despre propriul corp. Insa, cu ajutorul doamnei David si al altor profesori am realizat in clasa a8-a si a9-a cel mai important proiect al meu de pana acum: Generatia celui de-al treilea val. Nu trebuie uitata nici doamna Timofte, profesoara de fizica, cea care la fiecare ora se chinuia sa ne invete vectori si alte marimi scalare, dar mai ales sa ne faca sa constientizam importanta deosebita a acestui obiect. Evident ca se batea cu morile de vant. Bogdan&comp aveau treburi mai importante de facut: sa umble pe la fire, sa scoata cate un surub din mesele laboratorului de fizica proaspat renovat sau sa joace X si 0 pe spatele caietului.

     In fine cele mai frumoase amintiri le am de la orele de romana cu dna Rotaru Paula. Cu toate ca cele mai frumoase amintiri pe care le am sunt de la orele ei acum imi e cel mai greu sa scriu despre asta. Imi amintesc insa prima mea nota la romana. Era un 7. O adevarata dezamagire pentru mine. Probabil insa nota aceea m-a ambitionat atat de tare sa invat la acest obiect incat, cel putin pana la finalul scolii generale am reusit sa obtin si la teste si la tezele unice numai note de 9 si de 10, ba chiar la ultima teza unica am reusit sa scot un 9.90 care atunci era cea mai mare nota din scoala de care eu ma simteam atat de mandru. Aceasta performanta performanta am pastrat-o, in linii mari si acum, la liceu, cu exceptia clasei a9a cand am luat-o iar pe cocoasa cu un 5. Imi amintesc orele de romana cu substantivele, conjugarile verbelor si interminabilele subiective si predicative care imi placeau atat de mult. Nu pot uita nici orele de pregatire pe care le faceam si la care ma duceam de placere doar ca sa invat ceva mai mult sau zilele in care, inainte de olimpiade, stateam acasa la profesoara pana seara tarziu comentandu-i pe Alecsandri sau Eminescu si facand exercitii de gramatica. De la Rotaru am invatat ce inseamna sa muncesti cu adevarat pentru ceea ce iti doresti, ce faci totul cat mai bine si sa faci ceea ce stii tu ca trebuie facut indiferent de ce spun altii. Chiar daca am lasat-o mai pe final nu trebuie uitata nici diriginta noastra Rosu Rodica, cea care, 4 ani, ne-a ajutat sa formam o mare si unita familie si care, unora mai energici din clasa ne-a suportat atatea si atatea mici gainarii.

     Activitatile dedicate zilelor Scolii "Miron Costin" din acest an au fost foarte numeroase si, in acelasi timp, foarte diverse. S-a organizat un Simpozion international pentru profesori numit "Modernitate in scoala romaneasca", coordonat de cei doi directori ai scolii alaturi de profesorii Aura David, Fernanda Carneala si Cerbu Danut, s-au tinut lectii deschise iar cel mai important s-a organizat spectacolul omagial "Regal al amintirilor", la organizarea caruia au contribuit toate cadrele didactice, pe parcursul caruia s-au adunat in acelasi loc fostii si actualii profesori ai scolii care au rescris istoria acestei unitati de invatamant de la infiintarea ei si pana in prezent.