Recenzie "Desertul pentru totdeauna" de Octavian Paler

     Mai am cateva pagini si termin cea de-a doua carte pe care o citesc din seria de autor a lui Octavian Paler, prima fiind "Autoportret intr-o oglinda sparta", despre care am scris si aici. Remarc tot mai des faptul ca, fara sa fie un creator desavarsit de personaje si actiuni care sa te tina cu sufletul la gura, singurul protagonist fiind chiar autorul, Octavian Paler cucereste zilnic din ce in ce mai multi cititori prin simplitate scrierilor sale si prin sinceritatea relatarii evenimentelor ce i-au marcat viata autorului, si in care, fiecare se regaseste intr-un anume moment. La fel ca in "Autoportret intr-o oglinda sparta" scriitorul dezvaluie, sub forma de jurnal momentele cheie prin care a trecut de-a lungul vietii sale, cu realizari si esecuri, cu impliniri si dezamagiri. Lectura romanelor lui Paler face bine oricarei persoane, indiferent de statut social, de tipul de personalitate sau de gusturile pentru un anumit gen de literatura. Scrierea lui Paler nu face niciodata diferente. Ea se adreseaza in egala masura adolescentilor, adultilor sau persoanelor varstnice, avand rolul egal de a te readuce cu picioarele pe pamant daca esti o persoana prea visatoare, de a-ti intari convingerile in care crezi, chiar daca ele se gasesc sau nu in opera scriitorului si, nu in ultimul rand, de a-ti forma idealuri. In schimb, pentru tipul persoanelor meditative, solitare uneori chiar introvertite si melancolice, opera lui Octavian Paler este un adevarat remediu. Cu siguranta foarte multe persoane (printre care si eu - cu toate ca sunt un extravertit convins) considera ca "poate mai mult simt decat inteleg (...) reprezint categoria cea mai stupida: omul cu sentimente. Ma domina ceea ce simt, nu ceea ce gandesc". Cu toate acestea, ma impresioneaza de fiecare data profunzimea sentimentelor si trairilor lui Octavian Paler, felul in care acesta trateaza existenta, conditia umana sau chiar moartea, deoarece chiar scriitorul nota ca "nu gasesc puterea de a nu ma interesa ceea ce se intampla in jurul meu".
     Dincolo de partea educativa a romanelor lui Octavian Paler, scriitorul ofera numeroase detalii despre viata satului romanesc, despre conditia taranului roman in perioada interbelica, despre cum "satul romanesc scria odinioara istoria fara sa-si dea seama"  sau despre felul in care un "bastinas din Lisa" s-a trezit, dintr-o data, elev la cel mai prestigios liceu al Bucurestiului. Scriitorul descrie cum in dimineata in care a avut loc plecarea sa la Bucuresti acesta s-a gandit sa fuga in padure si sa se ascunda. Doar ca pentru asta trebuia sa sara gardul din spatele curtii de care insa se impiedica din cauza bocancilor, timp suficient pentru ca tatal sau sa vina si sa il convinga sa mearga la Bucuresti. Astfel scriitorul cinsidera ca gradul acela pe care nu l-a mai sarit reprezenta de fapt o borna catre  "iesirea  din copilarie, din singurul paradis pierdut". Desigur ca de acest fapt scriitorul si-a dat seama mult mai tarziu, abia dupa ce a terminat facultatea. Astfel, Octavian Paler, considera ca destinul nostru este in mare parte influentat de lucrurile mici, care ni se intampla zi de zi, si carora de cele mai multe ori, nu le dam importanta fiind mai preocupati de problemele cotidiene. La un momentdat autorul se intreaba cum ar fi decurs existenta sa daca ar fi sarit acel gard si nu ar mai fi fost nevoit sa traiasca in Bucuresti si sa isi ia viata in maini inca de pe bancile liceului. Multi dintre noi nu ne dam seama de consecintele pe care le au actiunile pe care le facem zi de zi si nici de felul in care acestea ne influenteaza viitorul: "(...) ma indoiesc ca destinul actioneaza, in general, spectaculos. Mergi pe o strada oarecare, fara sa iti treaca prin cap ca, pe o alta strada, la o alta ora, intr-o alta zi, ai fi intrat pe un alt fagas al destinului pentru ca, mai tarziu, privind inapoi sa descoperi ca totul a atarnat de un fleac, de un amanunt banal". Cand aveti timp si doriti sa evadati din agitatia cotidiana si sa cititi o carte buna, recomandarea mea este, cu siguranta, "Desertul pentru totdeauna".